MOLECÚLĂ s.f. Cea mai mică părticică dintr-o substanță care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective și care (în cazul elementelor) poate fi descompusă fără să se distrugă constituția sau proprietățile substanței. ◊ Moleculă-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol. [< fr. molécule, cf. it., lat. molecula – mică masă de materie]. substantiv femininmoleculă
*moléculă f., pl. e (lat. științifică molécula, dim. d. lat. moles, masă, grămadă. V. molestez). Chim. Parte dintr´un corp considerată ca indivizibilă supt [!] acțiunea agenților fizicĭ, dar descomponibilă chimicamente în părțĭ maĭ micĭ numite atomĭ. substantiv femininmoleculă
molecúlă s. f., g.-d. art. molecúlei; pl. molecúle substantiv femininmoleculă
moleculă f. Fiz. partea cea mai mică în care se poate descompune un corp. substantiv femininmoleculă
MOLECÚLĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care mai păstrează compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe. ◊ Moleculă-gram = cantitate dintr-o substanță a cărei greutate în grame este egală cu greutatea ei moleculară; mol1. – Din fr. molécule. substantiv femininmoleculă
molecúlă-grám s. f., g.-d. art. molecúlei-grám; pl. molecúle-grám substantiv femininmoleculă-gram
moleculă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | moleculă | molecula |
plural | molecule | moleculele | |
genitiv-dativ | singular | molecule | moleculei |
plural | molecule | moleculelor |