venerabil definitie

Beda (Venerabilul) m. învățat teolog și istoric englez (673-735). adjectivbeda

VENERÁBIL, -Ă adj. Demn de considerație, de respect, de venerație. [Cf. fr. vénérable, lat. venerabilis]. adjectivvenerabil

VENERÁBIL, -Ă adj. (și s.) demn de înaltă considerație, de respect, de venerație. (< fr. vénérable, lat. venerabilis) adjectivvenerabil

venerábil adj. m., pl. venerábili; f. venerábilă, pl. venerábile adjectivvenerabil

*venerábil, -ă adj. (lat. venerabilis). Demn de venerațiune: un bătrîn, un aer venerabil. adjectivvenerabil

venerabil a. demn de venerațiune: om venerabil. ║ m. prezidentul unei loje masonice. adjectivvenerabil

VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită. ◊ Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân. 2. S. m. (La catolici) Titlu dat unui candidat la beatificare și canonizare, înainte de a deveni fericit și apoi sfânt. – Din fr. vénération. adjectivvenerabil