CANONIZÁ vb. I. tr. A pune, a trece pe cineva decedat în rândul sfinților. [< fr. canoniser, cf. lat. canonizare]. verb tranzitivcanoniza
CANONIZÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților. 2. a institui ca regulă, a considera sacru. (<fr. canoniser, lat. canonizare) verb tranzitivcanoniza
CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Fr. canoniser (lat. lit. canonizare). verb tranzitivcanoniza
canonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 canonizeáză verb tranzitivcanoniza
canonizà v. a pune în rândul sfinților (la Catolici). verb tranzitivcanonizà
CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare. verb tranzitivcanoniza
*canonizéz v. tr. (lat. canonízo, -áre, d. vgr. kanonízo). Pun în număru sfinților. verb tranzitivcanonizez
canoniza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)canoniza | canonizare | canonizat | canonizând | singular | plural | ||
canonizând | canonizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | canonizez | (să)canonizez | canonizam | canonizai | canonizasem | |
a II-a (tu) | canonizezi | (să)canonizezi | canonizai | canonizași | canonizaseși | ||
a III-a (el, ea) | canonizează | (să)canonizai | canoniza | canoniză | canonizase | ||
plural | I (noi) | canonizăm | (să)canonizăm | canonizam | canonizarăm | canonizaserăm | |
a II-a (voi) | canonizați | (să)canonizați | canonizați | canonizarăți | canonizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | canonizează | (să)canonizeze | canonizau | canonizară | canonizaseră |