tărie definitie

tărie, tării s. f. băutură spirtoasă. substantiv feminintărie

tărie, tării, s.f. – În expresia cu de-a tărie = vrând-nevrând: „Treabă să mânci cu de-a tărie” (Papahagi 1925). – Din tare (< lat. talis) + -ie. substantiv feminintărie

tăríe f. (d. tare). Calitatea de a fi tare (putere, forță, rezistență, consistență, soliditate, durabilitate, vigoare, energie, violență): tăria brațuluĭ, oștiĭ, dușmanuluĭ, cetățiĭ, diamantuluĭ, oŭălor răscoapte, ziduluĭ, guvernuluĭ, vîntuluĭ, otrăviĭ, cafeleĭ, ceaĭuluĭ. Poet. Rar. Firmament, cer. Esență, extract. substantiv feminintărie

tăríe s. f., art. tăría, g.-d. art. tăríei; pl. tăríi, art. tăríile substantiv feminintărie

tărie f. 1. forță, vigoare: tăria dușmanului; 2. soliditate: tăria zidului; 3. fig. energie: a susține cu tărie; 4. firmament: peste unde și ’n tărie întunericul domnește GR. AL, [V. tare]. substantiv feminintărie

TĂRÍE, tării, s. f. 1. Forță fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (înv.; concr.) Fortificație. 6. Moment culminant. 7. Fig. Boltă cerească, firmament; văzduh. ♦ Altitudine, înălțime; (concr.) vârf, pisc. 8. Grad (mare) de concentrație de alcool, de aromă etc. 9. Intensitate auditivă a unui sunet. – Tare + suf. -ie. substantiv feminintărie