spărgătoare definitie

spărgătór¹ adj. m., s. m., pl. spărgătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. spărgătoáre adjectivspărgător

spărgătór² (mașină, instalație) s. n., pl. spărgătoáre adjectivspărgător

spărgătór, -oáre adj. Care sparge. S.m. Hoț care sparge lăzile de banĭ. S. f., pl. orĭ, și n., pl. oare. Un fel de clește de spart nucĭ, alune ș. a. (fr. casse-noisettes). adjectivspărgător

spărgător m. cel ce sparge. adjectivspărgător

SPĂRGĂTÓR, -OÁRE, spărgători, -oare, adj., s. n., s. m. și f. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (în sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător. adjectivspărgător

spărgătoare f. unealtă de spart nuci, alune. adjectivspărgătoare

spărgătór de gheáță s. n. + prep. + s. f. adjectivspărgătordegheață