salbă definitie

salbă, salbe s. f. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale. substantiv femininsalbă

2) sálbă f., pl. e și sălbĭ (cp. cu lat. salvia, salvie, orĭ cu silva, pădure). Salbă moale, un copăcel (V. pațachină). Alt copăcel (evónymus latifólius) cu varietatea numită vonicer (evónymus europaeus orĭ vulgaris). substantiv femininsalbă

1) sálbă f., pl. e și sălbĭ (după uniĭ d. mlat. alba, mărgică cu un ex pus înainte, după alțiĭ, d. silva, adică „mulțime de mărgele” după cum și copaciĭ îs o mulțime, ceĭa ce fonetic și chiar semantic e plauzibil). Obĭecte de ornament (mărgele, scoĭcĭ și maĭ ales banĭ) înșirate pe un fir saŭ pe un lănțișor și purtate de femeĭ la gît. Fig. Iron. Salba draculuĭ, nepot (care aspiră la moștenirea unchiuluĭ). V. left și colier. substantiv femininsalbă

sálbă (podoabă) s. f., g.-d. art. sálbei; pl. sálbe substantiv femininsalbă

salbă f. 1. șireag de mărgele sau de pietre scumpe ce femeile poartă la gât, în special monedele de aur înșirate ce țăranca poartă la costumul ei: o salbă de galbeni, de mărgăritare; fam. salba dracului, nepot; 2. gușa boului; 3. Bot. salbă-moale, plantă ce crește prin păduri și tufișuri, lemnu-i calcinat se întrebuințează la fabricarea creioanelor de desen. (Evonymus europaeus). [Lat. EX ALBA (medieval ALBA, mărgea)]. substantiv femininsalbă

SÁLBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau din mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunzele opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba. substantiv femininsalbă

sálbă (sálbe), s. f. – 1. Colier, colan. – 2. (Trans.) Panglică împodobită de pus pe cap. – 3. Salbă-moale, s. f. (caprifoi, Evonymus pratensis). Origine incertă. Prezență lui salbă-moale, care nu se poate explica prin primele două sensuri, arată că trebuie să se pornească de la salbă „salvie” al cărui sens nu a fost dovedit, fiind înlocuit de salvie, v. aici. În acest caz este vorba de lat. salvia (Pușcariu 1498; REW 7558), cf. alb. šabi, it., cat., sp. salvia, fr. sauge, port. salva (forma port. pare să indice că se poate presupune un lat. *salva). Schimbarea semantică, deloc ușoară, a fost explicată de Cihac, II, 324, pornind de la faptul că țărăncile obișnuiau să facă salbe din caprifoi și salba-dracului, totuși Cihac își pornea explicația de la etimonul pol. szalba „lumînărică”, ceea ce nu e sigur. Cu atît mai puțin, der. din lat. subalba (Candrea, Éléments, 3; Candrea; cf. în contra Densusianu, GS, VI, 364); din lat. salva ‹ salvāre, fiind vorba la început de un talisman (Tiktin); sau din lat. med. *ex-alba „mărgică” (Scriban). Din rom. provin rut. salba (Candrea, Elemente, 402), săs. sâlbê, și probabil pol. szalba, pomenit mai sus. substantiv femininsalbă

sálbă-moále (plantă) s. f., g.-d. art. sálbei-moi substantiv femininsalbă-moale

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat substantiv femininaaveaacademie

sálbă-râioásă (plantă) s. f., g.-d. art. sálbei-râioáse substantiv femininsalbă-râioasă

!sálba-drácului (plantă) s. f. art., g.-d. art. sálbei-drácului substantiv femininsalba-dracului