OSÉT, -Ă, oséți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Osetiei (în partea centrală a Caucazului) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Osetiei sau oseților (1), privitor la Osetia sau la oseți, originar din Osetia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de oseți (1). (cf. rus. osetin < Osetiĭa = Osetia < gruz. Oseti < osi = oset) [și MW] substantiv masculin și femininoset
OSÉTĂ s.f. Limbă iraniană vorbită în regiunea Caucaz. (cf. fr. ossète) substantiv masculin și femininosetă
oset substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | oset | osetul | osetă | oseta |
plural | oseți | oseții | osete | osetele | |
genitiv-dativ | singular | oset | osetului | osete | osetei |
plural | oseți | oseților | osete | osetelor |