normare definitie
- Vezi aici mai multe rime normare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu no
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu nor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu are
NORMÁRE s.f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. [< norma]. substantiv femininnormare
normáre s. f., g.-d. art. normắrii; pl. normắri substantiv femininnormare
NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. – V. norma. substantiv femininnormare
NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati]. verb tranzitivnorma
NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă) verb tranzitivnorma
normá (a ~) vb., ind. prez. 3 normeáză verb tranzitivnorma
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau a unei cantități de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă. verb tranzitivnorma
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinormare
| normare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | normare | normarea |
| plural | normări | normările | |
| genitiv-dativ | singular | normări | normării |
| plural | normări | normărilor | |