reduceri black friday 2017
Definitie normal - ce inseamna normal - Dex Online

normal definitie

NORMÁL, -Ă adj. 1. Firesc, comun, obișnuit. ♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Conform unor norme, unor reguli; regulat. 3. Școală normală = școală în care se pregăteau în trecut învățătorii și institutorii. [Cf. lat. normalis, fr. normal, it. normale]. adjectiv normal

* normál, -ă adj. (lat. normalis. V. anormal). Conform normeĭ, regular, obișnuit: sănătatea e starea normală a omuluĭ. Școală normală, școală destinată să formeze institutorĭ și profesorĭ. S.f. Geom. Linie verticală saŭ verticală: toate corpurile cad urmînd normala. Adv. În mod normal: a se dezvolta normal. adjectiv normal

normál adj. m., pl. normáli; f. normálă, pl. normále adjectiv normal

normal a. care servă de regulă: sănătatea e starea normală a omului; școala normală, menită a forma învățători. adjectiv normal

NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale) adjectiv normal

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des. 3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. adjectiv normal

NORMÁLĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact. 2. Școală normală. [Cf. fr., it. normale]. adjectiv normală

a o arde la normal expr. (deț.) a face ceva foarte bine adjectiv aoardelanormal

a o frige la normal expr. (deț.) a face ceva cât se poate de bine. adjectiv aofrigelanormal

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului normal

normal   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular normal normalul norma normala
plural normali normalii normale normalele
genitiv-dativ singular normal normalului normale normalei
plural normali normalilor normale normalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z