NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela. adjectivnichelat
nikelà v. a acoperi un metal cu un strat de nikel prin galvanoplastie. verb tranzitivnikelà
NICHELÁ vb. I. tr. A acoperi pe cale electrolitică un metal cu o pojghiță subțire de nichel. [Cf. fr. nickeler]. verb tranzitivnichela
NICHELÁ vb. tr. a acoperi un metal cu un strat subțire de nichel. (< fr. nickeler) verb tranzitivnichela
nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză verb tranzitivnichela
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler. verb tranzitivnichela
* nicheléz v. tr. (d. nichel; fr. nickeler). Spoiesc cu nichel, acoper cu un strat de nichel pin galvanoplastie. verb tranzitivnichelez
nichelat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nichelat | nichelatul | nichelată | nichelata |
plural | nichelați | nichelații | nichelate | nichelatele | |
genitiv-dativ | singular | nichelat | nichelatului | nichelate | nichelatei |
plural | nichelați | nichelaților | nichelate | nichelatelor |