mișui definitie
- Vezi aici mai multe sinonime mișui
- Vezi aici mai multe rime mișui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu mi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu miș
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu șui
2) míșun și -éz, a -á v. intr. (lat. *messionare, a recolta [d. messio, recoltare]; pv. meisonar, fr. moissonner. Întîĭ s´a zis *meșún, *mășun [cp. cu cășunez, înverșunez], apoĭ, pin [!] asimilarea vocalelor, *mușun, ĭar inf. meșiná [ca leșina, rușina, tușina], apoĭ tot pin asimilare, *mișiná, de unde, pin încrucișare cu primele forme, mișuná. P. acc., cp. cu leșin. V. mișină). Vest. Foĭesc, furnic: vermiĭ, Jidaniĭ mișună. – Și míșuĭ saŭ ĭésc. V. mușluĭesc. verbmișun
mișuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá; conj. prez. 3 să míșuie verbmișui
mișuì v. a furnica. [Probabil onomatopee: se mai prezintă sub tipurile moș... (v. moșinoiu, moșoroiu, moșunoiu) și muș... (v. mușunoiu)]. verbmișuì
MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna. verbmișui
MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna. verbmișui
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluimișui
| mișui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)mișui | mișuire | mișuit | mișuind | singular | plural | ||
| mișuind | mișuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | mișuiesc | (să)mișuiesc | mișuiam | mișuii | mișuisem | |
| a II-a (tu) | mișuiești | (să)mișui | mișuiai | mișuiși | mișuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | mișuie | (să)mișuiai | mișuia | mișui | mișuise | ||
| plural | I (noi) | mișuim | (să)mișuim | mișuiam | mișuirăm | mișuiserăm | |
| a II-a (voi) | mișuiți | (să)mișuiți | mișuiați | mișuirăți | mișuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | mișuiesc | (să)mișuie | mișuiau | mișuiră | mișuiseră | ||