ESTIVÁ vb. I. tr. a ține vitele sau oile vara la munte. II. intr. (despre turme) a petrece vara la pășune (la munte); a văra. (< fr. estiver) substantiv femininestiva
ESTIVÁ vb. I. tr. a ține vitele sau oile vara la munte. II. intr. (despre turme) a petrece vara la pășune (la munte); a văra. (< fr. estiver) verb tranzitivestiva
estivare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | estivare | estivarea |
plural | estivări | estivările | |
genitiv-dativ | singular | estivări | estivării |
plural | estivări | estivărilor |