EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca]. substantiv femininepruvetă
EPRUVÉTĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette) substantiv femininepruvetă
*epruvétă f., pl. e (fr. éprouvette, d. épreuve, probă). Vas de sticlă în formă de tub în care se fac diferite experiențe fizice și chimice. substantiv femininepruvetă
epruvétă (eșantion) (e-pru-) s. f., g.-d. art. epruvétei; pl. epruvéte substantiv femininepruvetă
EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette. substantiv femininepruvetă
EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. (Franțuzism) Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări, în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. substantiv femininepruvetă
epruvetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epruvetă | epruveta |
plural | epruvete | epruvetele | |
genitiv-dativ | singular | epruvete | epruvetei |
plural | epruvete | epruvetelor |