despăturare definitie
- Vezi aici mai multe rimedespăturare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudes
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DESPĂTURÁRE s. f. v. despăturire. substantiv feminindespăturare
DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturáre s. f.] – V. despături. substantiv feminindespăturire
DESPĂTURÁRE s. f. v. despăturire. substantiv feminindespăturare
DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. (Și în forma despăturare) Acțiunea de a despături. – Variantă: despăturáre s. f. substantiv feminindespăturire
DESPĂTURÁ vb. I v. despături. verb tranzitivdespătura
DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Pref. des- + [îm]pături. verb tranzitivdespături
DESPĂTURÁ vb. I v. despături. verb tranzitivdespătura
DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despăturá, despătur, vb. I. verb tranzitivdespături
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidespăturare
| despăturare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | despăturare | despăturarea |
| plural | despăturări | despăturările | |
| genitiv-dativ | singular | despăturări | despăturării |
| plural | despăturări | despăturărilor | |