COPOLIMÉR, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère. substantiv masculincopolimer
COPOLIMÉR s.m. Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. [< fr. copolymère]. substantiv masculincopolimer
COPOLIMÉR s. m. produs macromolecular din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. (< fr. copolymère) substantiv masculincopolimer
COPOLIMÉR, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère. substantiv masculincopolimer
copolimer substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | copolimer | copolimerul |
plural | copolimeri | copolimerii | |
genitiv-dativ | singular | copolimer | copolimerului |
plural | copolimeri | copolimerilor |