copai definitie

copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. substantiv feminincopaie

copaĭe f., pl. ăĭ (nsl. kopánja, id., d. kopáti, a săpa, a scobi. V. copcă 2. Bern. 1, 563). Vest. Albie, covată. substantiv feminincopaĭe

copáie (reg.) s. f., g.-d. art. copắii; pl. copắi substantiv feminincopaie

copaie f. 1. albie mică în care se ține mălaiu și se frământă pâinea; 2. lada în care curge făina morii. [Slav; KOPANĬA]. substantiv feminincopaie

COPÁIE, copăi, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă în care curge făina la moară. [Pr.: -pa-ie] – Din bg., sb. kopanja. substantiv feminincopaie

COPÁIE, copăi, s. f. Albie, covată. Îl așez lin în copaie, Să nu știe de războaie. CORSEA, în POEZ. N. 140. Copilul... doarme-n copaia lui atârnată de frînghii în tavan. CARA­GIALE, S. 5. Sus copaie, în copaie. La mijloc carne de oaie (Scoica). SADOVEANU, P. C. 12. Punea sita și cernea, în copaie frâminta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141. substantiv feminincopaie