coechipier definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecoechipier
- Vezi aici mai multe rimecoechipier
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucoe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuer
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuier
COECHIPIÉR s.m. Membru al unei echipe, al unei formații etc. în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pron. co-e-chi-pi-er. / cf. fr. coéquipier]. substantiv masculin și feminincoechipier
COECHIPIÉR, -Ă s. m. f. membru al unei echipe, al unei formații etc., în raport cu ceilalți membri ai echipei. (< fr. coéquipier) substantiv masculin și feminincoechipier
coechipiér (-pi-er) s. m., pl. coechipiéri substantiv masculin și feminincoechipier
COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier. substantiv masculin și feminincoechipier
COECHIPIÉR, coechipieri, s. m. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu tovarășii săi. – Pronunțat: -pi-er. substantiv masculin și feminincoechipier
coechipiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. coechipiérei; pl. coechipiére substantiv masculin și feminincoechipieră
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicoechipier
| coechipier substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | coechipier | coechipierul | coechipieră | coechipiera |
| plural | coechipieri | coechipierii | coechipiere | coechipierele | |
| genitiv-dativ | singular | coechipier | coechipierului | coechipiere | coechipierei |
| plural | coechipieri | coechipierilor | coechipiere | coechipierelor | |