ARBORÉT s.n. 1. Porțiune dintr-o pădure omogenă din punctul de vedere al speciei, al vârstei și al condițiilor de vegetație. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eți. / < it. arboretto]. substantiv masculinarboret
ARBORÉT I. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. II. s. m. partea superioară a unui catarg. (< lat., fr. arboretum) substantiv masculinarboret
arborét1 (parte a catargului) s. m./s. n., pl. arboréți/arboréte substantiv masculinarboret
!arborét2 (teren cu arbori) s. n., pl. arboréte substantiv masculinarboret
ARBORÉT s.n. 1. Porțiune dintr-o pădure omogenă din punctul de vedere al speciei, al vârstei și al condițiilor de vegetație. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eți. / < it. arboretto]. substantiv neutruarboret
ARBORÉT I. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. II. s. m. partea superioară a unui catarg. (< lat., fr. arboretum) substantiv neutruarboret
*1) arborét n., pl. e (d. arbore, după it. albereto, copăcel). Mar. Vîrfu adăugat al catarguluĭ. substantiv neutruarboret
*2) arborét n., pl. urĭ și e (lat. arboretum). Mulțime de arborĭ, copăcărie (pădure). substantiv neutruarboret
ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Totalitatea arborilor care cresc pe o anumită suprafață de pădure; suprafața de pădure pe care cresc acești arbori. 2. Partea superioară a catargului. – Lat. arboretum. substantiv neutruarboret
ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum. substantiv neutruarboret
ARBORÉT, arboreturi, s. n. Totalitatea arborilor sau a unei anumite specii de arbori care cresc laolaltă pe o anumită întindere a unui teren forestier. ♦ Porțiune de pădure sau de plantație, deosebită de restul acesteia prin condiții speciale de vegetație (specie, vîrstă, structură). substantiv neutruarboret
arboret substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arboret | arboretul |
plural | arborete | arboreturile | |
genitiv-dativ | singular | arboret | arboretului |
plural | arboreturi | arboretelor |
arboret substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arboret | arboretul |
plural | arborete | arboreturile | |
genitiv-dativ | singular | arboret | arboretului |
plural | arboreturi | arboretelor |