anomalie definitie

ANOMALÍE s.f. Stare a celui anormal; abatere de la o regulă, de la o normă. ♦ Defect grav, meteahnă, beteșug. [Gen. -iei. / cf. fr. anomalie, it. anomalia, lat., gr. anomalia]. substantiv femininanomalie

ANOMALÍE s. f. abatere de la normă, de la regulă; defect grav, meteahnă. (< fr. anomalie, lat., gr. anomalia) substantiv femininanomalie

ANOMALÍE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită; p. ext. defect (grav), meteahnă. – Fr. anomalie (< gr.). substantiv femininanomalie

*anomalíe f. (vgr. anomalia). Neregularitate (maĭ ales în gramatică). Șt. nat. Monstruozitate. substantiv femininanomalie

anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile substantiv femininanomalie

anomalie f. starea lucrului anomal, neregularitate, particularitate: anomaliile graiului. substantiv femininanomalie

ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. substantiv femininanomalie

ANOMALÍE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită. ♦ Defect grav, meteahnă. substantiv femininanomalie