meteahnă definitie

credit rapid online ifn

meteáhnă (metéhne), s. f.1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive. substantiv femininmeteahnă

meteáhnă și (Dos.) beteáhnă f., pl. ehne (d. beteag, după rut. beteha, boală). Cusur, defect (fizic orĭ moral). Vechĭ. Pagubă, vătămare. – La Dos. și teahnă. substantiv femininmeteahnă

credit rapid online ifn

meteáhnă (pop.) s. f., g.-d. art. metéhnei; pl. metéhne substantiv femininmeteahnă

meteahnă f. defect fizic: trupul tău supus la metehne ISP. [Origină necunoscută]. substantiv femininmeteahnă

METEÁHNĂ, metehne, s. f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteșug. – Et. nec. substantiv femininmeteahnă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimeteahnă

meteahnă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular meteahnă meteahna
plural metehne metehnele
genitiv-dativ singular metehne metehnei
plural metehne metehnelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z