alfabet definitie

ALFABÉT s.n. Totalitatea literelor care redau sunetele de bază ale unei limbi. ◊ Alfabetul Morse v. morse (1). [Pl. -te, (rar) -turi. / cf. fr. alphabet, it. alfabeto < lat. alphabetum, gr. alpha, beta – a, b]. substantiv neutrualfabet

ALFABÉT s.n. ~ ◊ Alfabet telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; alfabet Braille [pr. brai] = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători. ♦ (Inform.) Totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare. 2. (Fig.) Minimum de cunoștințe (necesare). (din fr. alphabet, lat. alphabetum) substantiv neutrualfabet

ALFABÉT, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. ◊ Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii și puncte. – Fr. alphabet (lat. lit. alphabetum). substantiv neutrualfabet

*alfabét n., pl. e (lat. alphabétum, vgr. alphábeton, compus din álpha, A, și bēta, B). Totalitatea literelor uneĭ limbĭ saŭ unor semne convenționale p. corespondență secretă. – Alfabetu latin, de care se folosește maĭ toată lumea cultă, se derivă din cel grecesc, ĭar acesta are maĭ multe litere luate de la Fenicienĭ, care și eĭ, la rîndu lor, aŭ luat maĭ multe litere din ieroglife. – Vechĭ alfavíta (după ngr.). substantiv neutrualfabet

alfabét s. n., pl. alfabéte substantiv neutrualfabet

alfabet n. totalitatea literelor unei limbi. Se numără peste 400 de alfabete vechi și moderne, din cari o bună parte derivă din alfabetul fenician și din hieroglifele egiptene. substantiv neutrualfabet

ALFABÉT, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. ◊ Alfabet fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulație a cărui inițială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice și radiotelefonice. Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii și puncte. – Din fr. alphabet, lat. alphabetum. substantiv neutrualfabet

ALFABÉT, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentînd sunetele de bază ale unei limbi. Alfabetul latin. Alfabetul chirilic. Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie și în care literele sînt reprezentate prin linii și puncte. ◊ F i g. Dinu Păturică putea să se laude că a învățat pe dinafară alfabetul norocului. FILIMON, €. 102. substantiv neutrualfabet

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialfabet

alfabet  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alfabet alfabetul
plural alfabeturi alfabetele
genitiv-dativ singular alfabet alfabetului
plural alfabeturi alfabetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z