PROGRÁMĂ s.f. 1. V. program. 2. Programă analitică = prezentare în scris a obiectelor și capitolelor fiecărei discipline predate într-o instituție de învățământ. [< fr. programme]. substantiv femininprogramă
PROGRÁMĂ s. f. ~ analitică = prezentare în scris a obiectelor și capitolelor fiecărei discipline predate într-o instituție de învățământ. (< rus. programma) substantiv femininprogramă
*prográmă f., pl. e (vgr. prógramma. V. ana-, dia-, epi-, mono- și tele-gramă, grafie). Scris orĭ tipăritură pin [!] care se arată pe larg cum se va desfășura o ceremonie, o sărbare [!], o reprezentațiune, un concert. Anunț pin care se arată pe larg materia pe care o va desfășura un profesor la cursu luĭ. Pin ext. Expunerea principiilor, ideilor saŭ planurilor unuĭ partid, unuĭ individ: programa lor e îmbogățirea peste noapte. – Și prográm, n., pl. e. V. orar. substantiv femininprogramă
prográmă (document școlar) (pro-gra-) s. f., g.-d. art. prográmei; pl. prográme substantiv femininprogramă
PROGRÁMĂ, programe, s. f. (De obicei cu determinările „școlară” sau „analitică”) Document școlar care stabilește volumul cunoștințelor și sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studiu și la un anumit obiect, în cursul unui an de învățământ. – Din rus. programma. substantiv femininprogramă
PROGRAMÁ vb. I. tr. A stabili un program de activitate; a fixa o anumită acțiune. [Cf. it. programmare, fr. programmer]. verb tranzitivprograma
PROGRAMÁ vb. tr. 1. a stabili, a fixa un program (1). 2. a planifica la o anumită dată. 3. a introduce un program (4). 4. a include într-un program. (< fr. programmer) verb tranzitivprograma
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză verb tranzitivprograma
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. verb tranzitivprograma
programa substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)programa | programare | programat | programând | singular | plural | ||
programând | programați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | programez | (să)programez | programam | programai | programasem | |
a II-a (tu) | programezi | (să)programezi | programai | programași | programaseși | ||
a III-a (el, ea) | programează | (să)programai | programa | programă | programase | ||
plural | I (noi) | programăm | (să)programăm | programam | programarăm | programaserăm | |
a II-a (voi) | programați | (să)programați | programați | programarăți | programaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | programează | (să)programeze | programau | programară | programaseră |