predá (predáu, predát), vb. – 1. A remite, a încredința. – 2. A explica o lecție sau un obiect de studiu. – 3. (Refl.) A se da în mîna dușmanului. – Mr., megl. pridau. Sl. prĕdati (Cihac, II, 90), conjugat ca a da. – Der. predanie, s. f. (trădare; tradiție), înv., din sl. prĕdanije. Cf. prididi. verb tranzitivpreda
predà v. a da lecțiuni, a instrui: a preda limba franceză. [Modelat după grecul paradosì]. verb tranzitivpredà
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá verb tranzitivpreda
predà v. 1. a da în mână, a pune în posesiunea cuiva: a preda scrisori, mărfuri; 2. a da în puterea: a preda justiției pe un vinovat; 3. a părăsi (mai ales prin trădare), a închina: soldații au predat inimicului cetatea; 4. a se încrede cuiva: s´a predat lui. [Slav. PRĬEDATI, a preda, a trăda]. verb tranzitivpredà
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. verb tranzitivpreda
*predáŭ, a -á v. tr. (d. pre și daŭ, ca și sîrb. vsl. prĭe-dati, a preda, a trăda. Se conj. ca dau). Încredințez, daŭ în mînă saŭ în putere: a preda cuĭva o scrisoare ca s´o predea la poștă, a preda marfă franco pînă în gară, a preda un hoț polițiiĭ, a preda (saŭ închina) o cetate ne maĭ [!] putînd rezista. Daŭ lecțiunĭ, transmit știință, învăț: (după paradosesc): a preda limba latină. V. refl. Mă supun: dușmaniĭ s´aŭ predat. V. pridădesc. verb tranzitivpredaŭ
preda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)preda | predare | predat | predând | singular | plural | ||
predând | predați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | predau | (să)predau | predam | predai | predasem | |
a II-a (tu) | predai | (să)predai | predai | predași | predaseși | ||
a III-a (el, ea) | predă | (să)predai | preda | predă | predase | ||
plural | I (noi) | predăm | (să)predăm | predam | predarăm | predaserăm | |
a II-a (voi) | predați | (să)predați | predați | predarăți | predaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | predau | (să)predea | predau | predară | predaseră |