aghiotant definitie

adiutant m. ofițer sau subofițer însărcinat să ajute pe un superior, [fr. adjudant, printr’un intermediar rusesc (rostit popular aghiotant)]. substantiv masculinadiutant

AGHIOTÁNT s.m. Adjutant. [Cf. rus. adjutant, fr. aide de camp]. substantiv masculinaghiotant

aghiotant, aghiotanți s. m. (intl.) 1. hoț începător 2. complice la o crimă substantiv masculinaghiotant

AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lângă un comandant militar. [Pr.: -ghi-o-] – Rus. adjutant. substantiv masculinaghiotant

*aghiotánt, V. adjutant. substantiv masculinaghiotant

aghiotánt (-ghio-) s. m., pl. aghiotánți substantiv masculinaghiotant

aghiotant m. pop. V. adiutant. substantiv masculinaghiotant

AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant. – Cf. rus. a d i u t a n t. substantiv masculinaghiotant

AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lîngă un comandant militar. Gîgîlicea Ionel, care făcea pe aghiotantul lui Grigoraș, venea fugind de-i scăpăra opincuțele și vestind că « vin soldații! ». BUJOR, S. 172. După cîteva zile de ședere în Cotroceni, unde venea tot orașul să ne vadă și să ne aducă hrană, într-o noapte veni un aghiotant al lui Omer-Pașa, cu șapte trăsuri brașovene, și ne anunță că este ordin să plecăm îndată. BOLINTINEANU, O. 263. - Pronunțat: a-ghi-o- și a-ghio-. substantiv masculinaghiotant