învârteală, învârteli s. f. manevră necinstită folosită pentru obținerea unor profituri personale substantiv femininînvârteală
învîrteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a învîrti. Învîrtitură. Fig. Iron. Acțiunea de a ocupa un loc bun pin [!] șiretenie: a umbla după învîrteală. substantiv femininînvîrteală
învârteálă s. f., g.-d. art. învârtélii; pl. învârtéli substantiv femininînvârteală
ÎNVÂRTEÁLĂ, învârteli, s. f. 1. Învârtire, întoarcere, răsucire. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Manevră (necinstită) folosită pentru obținerea unor profituri (individuale). – Învârti + suf. -eală. substantiv femininînvârteală
învârteală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | învârteală | învârteala |
plural | învârteli | învârtelile | |
genitiv-dativ | singular | învârteli | învârtelii |
plural | învârteli | învârtelilor |