încolăci definitie

încolăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolăcésc, imperf. 3 sg. încolăceá; conj. prez. 3 să încolăceáscă verb tranzitivîncolăci

încolăcì v. 1. a (se) întortochia înfășurându-se: șarpele se încolăcește; fig. a încolăci brațele în jurul cuiva; 2. a se înfășură, a se ghemui. [V. colăcì]. verb tranzitivîncolăcì

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac. verb tranzitivîncolăci

încolăcésc și colăcésc v. tr. (d. colac). Învîrtesc, învălătucesc: a încolăci o funie în prejuru unuĭ par. V. refl. Un șarpe i se încolăcise în prejuru [!] picĭoruluĭ, cînele [!] se colăcise supt [!] masă. – Și încolătăcesc (după învălătucesc). verb tranzitivîncolăcesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîncolăci

încolăci		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)încolăci	încolăcire	încolăcit	încolăcind	singular	plural
		(a)încolăci	încolăcire	încolăcit	încolăcind	încolăcind	încolăciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încolăcesc	(să)încolăcesc	încolăceam	încolăcii	încolăcisem
	a II-a (tu)	încolăcești	(să)încolăcești	încolăceai	încolăciși	încolăciseși
	a III-a (el, ea)	încolăcește	(să)încolăceai	încolăcea	încolăci	încolăcise
plural	I (noi)	încolăcim	(să)încolăcim	încolăceam	încolăcirăm	încolăciserăm
	a II-a (voi)	încolăciți	(să)încolăciți	încolăceați	încolăcirăți	încolăciserăți
	a III-a (ei, ele)	încolăcesc	(să)încolăcească	încolăceau	încolăciră	încolăciseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z