zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice adjectivzăbavnic
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Slav (v. sl. zabavĩnŭ). adjectivzăbavnic
zăbávnic, -ă adj. (vsl. *zabavĭnikŭ, d. zabaviti, a zăbovi). Zăbovitor, greoĭ: om zăbavnic. adjectivzăbavnic
zăbavnic a. care lucrează încet, greoiu: alții mai zăbavnici în agerimea duhului OD. [Tras din zăbavă]. adjectivzăbavnic
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ încet, greoi. – Din sl. zabavĭnŭ. adjectivzăbavnic
zăbavnic | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | zăbavnic | zăbavnicul | zăbavnică | zăbavnica |
plural | zăbavnici | zăbavnicii | zăbavnice | zăbavnicele | |
genitiv-dativ | singular | zăbavnic | zăbavnicului | zăbavnice | zăbavnicei |
plural | zăbavnici | zăbavnicilor | zăbavnice | zăbavnicelor |