vălmășág s. n., pl. vălmășáguri substantiv neutruvălmășag
vălmășág n., pl. urĭ (d. de-a valma). Aglomerațiune confuză, val vîrtej, învălmășeală: vălmășagu capitaleĭ, al lumiĭ. – Și învălm-. substantiv neutruvălmășag
vălmășag n. mare confuziune: vălmășag în lagăr AL. [Derivațiune analogică din valmă]. substantiv neutruvălmășag
VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag. substantiv neutruvălmășag
| vălmășag | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vălmășag | vălmășagul |
| plural | vălmășaguri | vălmășagurile | |
| genitiv-dativ | singular | vălmășag | vălmășagului |
| plural | vălmășaguri | vălmășagurilor | |