vigilență definitie
- Vezi aici mai multe rime vigilență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu vi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu vig
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu nță
VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans) adjectivvigilent
vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. vigiléntă, pl. vigilénte adjectivvigilent
VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans]. adjectivvigilent
VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis. adjectivvigilent
VIGILÉNȚĂ s.f. 1. Atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaște cu pricepere dușmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde și a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia]. substantiv femininvigilență
VIGILÉNȚĂ s. f. atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă. (< fr. vigilance, lat. vigilantia) substantiv femininvigilență
vigilénță s. f., g.-d. art. vigilénței substantiv femininvigilență
VIGILÉNȚĂ s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia. substantiv femininvigilență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivigilență
| vigilență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vigilență | vigilența |
| plural | vigilențe | vigilențele | |
| genitiv-dativ | singular | vigilențe | vigilenței |
| plural | vigilențe | vigilențelor | |