observa definitie

*obsérv, a v. tr. (lat. ob-servare. V. con-serv, sărbez [!]). Împlinesc o lege, o regulă, mă conformez legiĭ, reguleĭ: a observa legea. Mă uĭt cu atențiune, studiez: a observa cursu stelelor. Spionez: dușmaniĭ te observă. Ĭaŭ sama [!], prind cu atențiunea: păzitoru observase că cineva se apropie. V. refl. Bag de samă, îs atent la ceĭa ce fac: acest om se observă mult în societate. Mă spionez, mă supraveghez reciproc: cele doŭă armate se observaŭ. verb tranzitiv observ

OBSERVÁ vb. I. tr. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. A pândi, a iscodi. [P.i. obsérv, 3,6 -vă. / < cf. fr. observer, lat. observare]. verb tranzitiv observa

OBSERVÁ vb. tr. 1. a băga de seamă, a remarca. ◊ a atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. a cerceta, a examina atent. ◊ a supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. a pândi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare) verb tranzitiv observa

observá (obsérv, át), vb.1. A remarca. – 2. (Arg.) A avea bani. Fr. observer.Der. (din fr.) observați(un)e, s. f.; observator, s. m.; neobservat, adj. (nevăzut). verb tranzitiv observa

observá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsérvă verb tranzitiv observa

observà v. 1. a cerceta cu îngrijire lucruri fizice sau morale: a observa astrele; 2. a se conforma cu prescripțiunea unei legi sau regule; 3. a băga de seamă. verb tranzitiv observà

OBSERVÁ, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi.4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare. verb tranzitiv observa

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului observa

observa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) observa observare observat observând singular plural
observând observați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) observ (să) observ observam observai observasem
a II-a (tu) observi (să) observi observai observași observaseși
a III-a (el, ea) observă (să) observai observa observă observase
plural I (noi) observăm (să) observăm observam observarăm observaserăm
a II-a (voi) observați (să) observați observați observarăți observaserăți
a III-a (ei, ele) observă (să) observe observau observa observaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z