ULTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care are loc, care se face, care se produce mai târziu, după un alt eveniment; posterior. [Pron. -ri-or. / < fr. ultérieur, cf. lat. ulterior – comparativ al lui ultra]. adjectivulterior
ULTERIÓR, -OÁRĂ adj. care are loc, urmează după ceva sau după cineva; posterior. (< fr. ultérieur, lat. ulterior) adjectivulterior
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre adjectivulterior
*ulteriór, -oáră adj. (lat. ulterior, comparativu d. ultra, dincolo). Care e dincolo (în opoz cu cietrior): Calabria ulterior. Posterior în timp (în opoz. cu anterioară. Adv. Pe urmă, în urmă: telegrame sosite ulterior. adjectivulterior
ulterior a. 1. care se află dincolo; 2. care se face sau vine după (în opozițiane cu anterior): informațiuni ulterioare. adjectivulterior
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. adjectivulterior
ulterior adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ulterior | ulteriorul | ulterioară | ulterioara |
plural | ulteriori | ulteriorii | ulterioare | ulterioarele | |
genitiv-dativ | singular | ulterior | ulteriorului | ulterioare | ulterioarei |
plural | ulteriori | ulteriorilor | ulterioare | ulterioarelor |