tuleu definitie

tuléu (tulpina porumbului, soi de prune) s. m./s. n., art. tuléul; pl. tuléi/tuléie substantiv neutrutuleu

tuléĭ și tĭuléĭ n., pl. eĭe (ung. toll, tuleĭ; cp. cu mbg. tulŭ, a. î., care poate fi luat de la Romînĭ, ca și pol. tuleja, vîrf de suliță. V. și ștulete). Est. Pană din cele dintîĭ care le cresc păsărilor după puf. Iron. Prim fir de mustață orĭ de barbă: nicĭ nu ĭ-aŭ crescut tuleĭele, și combate guvernu la gazetă ! – În Trans. tuleŭ, pl. eĭe, strujan, cocean. V. tujlean și tulug. substantiv neutrutuleĭ

tuléŭ, V. tuleĭ. substantiv neutrutuleŭ

TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n.) tuleie] – Cf. știulete. substantiv neutrutuleu