trambulină definitie

*trampolin n., pl. e (it. trampolino și trampellino [de unde și fr. tremplin], d. trámpoli, picĭoroange, trampolare, a merge pe picĭoroange; ngr. trambála [scris -mpála], legănătoare, scaun în care te legenĭ. V. trambalez, trapă, draghină). Scîndură care, fiind fixată la un capăt, ĭar la cel-lalt liberă, se leagănă și te aruncă în sus cînd sarĭ de pe ĭa [!]. Fig. A servi cuĭva de trampolin, a-ĭ ajuta să se înalțe (maĭ ales în politică). – Și trambulínă. substantiv feminintrampolin

TRAMBULÍNĂ s.f. Instalație specială pentru sărituri în apă, cu schiurile etc. [< germ. Trampoline, cf. it. trampolino]. substantiv feminintrambulină

TRAMBULÍNĂ s. f. instalație specială pentru sărituri în apă, cu schiurile etc. (după germ. Trampolin, it. trampolino) substantiv feminintrambulină

trambulínă (-ne), s. f. – Aparat de gimnastică care servește la sărituri. – Var. trampolin(ă). It. trampolino, cf. germ. Trampolin. substantiv feminintrambulină

trambulínă s. f., g.-d. art. trambulínei; pl. trambulíne substantiv feminintrambulină

*trambulínă, V. trampolin. substantiv feminintrambulină

trambulină f. scândură înclinată de pe care se saltă în apă la înnotat. [Cf. it. TRAMPOLINO]. substantiv feminintrambulină

TRAMBULÍNĂ, trambuline, s. f. 1. (La natație) Instalație prevăzută cu un postament și un dispozitiv de care se fixează o scândură elastică, servind pentru sărituri artistice în apă. 2. (La schi) Instalație în forma unei pante, servind la executarea săriturii în lungime. – După germ. Trampoline. substantiv feminintrambulină