tradițiune definitie

*tradițiúne f. (lat. tra-ditio, -ónis, predare, trădare. V. a-dițiune). Transmisiune orală (a faptelor istorice, a credințelor, a obiceĭurilor) din tată´n fiŭ: tradițiunea leagă trecutu de prezent. Fapt transmis ast-fel, legendă: tradițiunea alăptăriĭ luĭ Romul și Remu de o lupoaĭcă. Obiceĭ tradițional: tradițiunea e ca suveraniĭ să fie întîmpinațĭ cu pîne și cu sare. – Și tradíție. substantiv feminintradițiune

tradiți(un)e f. 1. Jur. predarea unui lucru dat sau vândut: tradițiunea lucrurilor incorporate se face prin remiterea titlurilor; 2. transmisiune prin viul graiu a faptelor istorice, a dogmelor religioase; 3. faptele astfel transmise; 4. păreri, credințe, datini transmise din generațiune în generațiune: tradițiuni populare. substantiv feminintradițiune

TRADIȚIÚNE s. f. v. tradiție. substantiv feminintradițiune