TIMONERÍE s.f. 1. Loc pe bordul unei nave unde se găsește cârma, unde își face serviciul timonierul și unde se păstrează obiectele care îi sunt necesare acestuia (pavilioane, busolă, semnale etc.). 2. Timonerie de frână = ansamblul pieselor care servesc la frânarea unei mașini automobile, a unui vehicul de cale ferată. [Gen. -iei. / < fr. timonerie, it. timoneria]. substantiv feminintimonerie
TIMONERÍE s. f. 1. încăpere pe puntea unei nave, unde se găsește timona și alte aparate necesare manevrării navei. 2. ansamblu de bare, cabluri, paloniere etc. care comandă direcția, frânele etc. într-un vehicul. (< fr. timonerie, it. timoneria) substantiv feminintimonerie
timoneríe s. f., art. timonería, g.-d. art. timoneríei; pl. timoneríi, art. timoneríile substantiv feminintimonerie
TIMONERÍE, timonerii, s. f. 1. Loc cu vizibilitate bună de pe bordul unei nave, unde se găsește timona și unde își face serviciul timonierul. 2. (în sintagma) Timonerie de frână = ansamblu de piese (pârghii, bare și tije) care acționează frâna unui automobil, a unei locomotive etc. – Din fr. timonerie, it. timoneria. substantiv feminintimonerie
timonerie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | timonerie | timoneria |
plural | timonerii | timoneriile | |
genitiv-dativ | singular | timonerii | timoneriei |
plural | timonerii | timoneriilor |