sigil definitie

SIGIL- v. sigilo-. substantiv neutrusigil

SIGÍL s.n. v. sigiliu. substantiv neutrusigil

SIGÍL s. n. v. sigiliu. substantiv neutrusigil

sigíl (= sigiliu) s. n., pl sigílii substantiv neutrusigil

*sigíl n., pl. e (lat. sigillum, dim. d. signum, semn). Peceată, bucată de metal orĭ de lemn în care-s săpate niște litere (o emblemă orĭ altceva) și care se aplică pe ceară (pe hîrtie orĭ pe tinichea) ca să lase urma acelor litere: sigilu statuluĭ. Urma sigiluluĭ saŭ ceara pe care s’a imprimat urma: a rupe sigilele. – Fals sigíliŭ. V. dangá, marcă, stampilă. substantiv neutrusigil

sigil n. pecete. substantiv neutrusigil

SIGÍL s. n. v. sigiliu. substantiv neutrusigil