SCRUMIÉRĂ, scrumiere, s. f. Obiect (de diferite forme și dimensiuni) în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile și chibriturile arse; scrumelniță. [Pr.: -mi-e-] – Scrum + suf. -ieră (după fr. cendrier). substantiv femininscrumieră
SCRUMIÉRĂ, scrumiere, s. f. Obiect (de diferite forme și dimensiuni) în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile și chibriturile arse; scrumelniță. [Pr.: -mi-e-] – Scrum + suf. -ieră (după fr. cendrier). substantiv femininscrumieră
scrumélniță f., pl. e (d. scrum). Farfurioară de pus scrumu care se scutură de la țigară. — Și scrumieră (cu sufixu fr. -iere). V. cenușerniță. substantiv femininscrumelniță
scrumieră | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scrumieră | scrumiera |
plural | scrumiere | scrumierele | |
genitiv-dativ | singular | scrumiere | scrumierei |
plural | scrumiere | scrumierelor |