rotativ a. care lucrează învârtindu-se: mașină rotativă. adjectivrotativ
ROTATÓRIU, -IE adj. Referitor la rotație, care efectuează o rotație. [Cf. fr. rotatoire]. adjectivrotatoriu
ROTATÓRIU, -IE adj. de rotație. (< fr. rotatoire) adjectivrotatoriu
*rotatóriŭ, -ie adj. (d. rotator). Rotativ, de rotațiune: mișcare rotatorie. adjectivrotatoriŭ
rotatóriu (rar) [riu pron. riu] adj. m., f. rotatórie (-ri-e); pl. m. și f. rotatórii adjectivrotatoriu
ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. (Rar) Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire. adjectivrotatoriu
rotatoriu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rotatoriu | rotatoriul | rotatorie | rotatoria |
plural | rotatorii | rotatoriii | rotatorii | rotatoriile | |
genitiv-dativ | singular | rotatoriu | rotatoriului | rotatorii | rotatoriei |
plural | rotatorii | rotatoriilor | rotatorii | rotatoriilor |