ROTÁȚIE s.f. 1. Mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe. ♦ Mișcarea corpurilor cerești în jurul axei proprii. 2. Fenomenul pe care îl prezintă unele procese din natură și din societate de a se repeta; revenirea periodică a unui fapt reieșit din desfășurarea unui astfel de proces. ◊ Rotația capitalului = procesul de repetare periodică a circuitului capitalului, a mișcării sale în sfera producției și a circulației. ♦ Alternarea metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament. 3. Schimb de persoane sau de echipe efectuat în cursul unei activități. [Gen -iei, var. rotațiune s.f. / cf. fr. rotation, lat. rotatio]. substantiv femininrotație
ROTÁȚIE s. f. 1. mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe. 2. (mat.) transformare biunivocă a planului sau a spațiului în el însuși determinată de un punct fix (centru) sau de o dreaptă (axă), printr-o rotație (1) păstrând unghiurile și distanțele; rotor (2). 3. mișcare a corpurilor cerești în jurul axei proprii. 4. schimbare alternativă. ♦ ă capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației. ◊ alternare metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament. ◊ schimb alternativ de persoane sau de echipe în cursul unei activități. (< fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation) substantiv femininrotație
rotáție (-ți-e) s. f., art. rotáția (-ți-a), g.-d. art. rotáției; pl. rotáții, art. rotáțiile (-ți-i-) substantiv femininrotație
ROTÁȚIE rotații, s. f. 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau al unei axe, în cursul căreia fiecare punct al corpului care se mișcă rămâne la distanță constantă de punctul fix sau de axa respectivă. ♦ Mișcare de rotire a unui corp ceresc în jurul axei sale sau în jurul altui corp ceresc. Perioadă de rotație = interval de timp în care un corp ceresc execută o rotație completă în jurul axei sale. 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe efectuat în cursul unei activități pentru a asigura continuitatea muncii. ◊ Loc. adv. Prin rotație = cu schimbul, revenind pe rând. 3. Alternare sau succesiune metodică a culturilor agricole în timp, pe aceiași teren, în cadrul unui asolament, stabilite în funcție de caracteristicile plantelor agricole, pentru a obține recolte mari și a menține fertilitatea solului. ♦ (în sintagma) Rotația capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației. Rotația mijloacelor circulante = proces de schimbare succesivă, neîntreruptă a formelor funcționale pe care le îmbracă mijloacele circulante în trecerea lor din sfera producției și a circulației, durata unei rotații fiind cuprinsă între momentul avansării fondurilor sub formă bănească și momentul întoarcerii lor sub aceeași formă, după realizarea mărfurilor produse. – Din fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation. substantiv femininrotație
*rotațiúne f. (lat. rotátio, -ónis, d. rotare, a învîrti în prejuru [!] uneĭ osiĭ saŭ pivot). Învîrtire în prejuru uneĭ osiĭ: rotațiunea cotidiană a pămîntuluĭ. Asolament, schimbarea semănăturiĭ dintr´un an într´altu ca să nu sărăcească pămîntu. Schimbarea institutorilor de la clasă la clasă din an în an. – Și -áție. substantiv femininrotațiune
rotați(un)e f. 1. mișcare circulară a unui corp în jurul axei sale: rotațiunea pământului; 2. în agricultură: asolement; 3. sistemă de întreschimbare la institutori, profesori. substantiv femininrotațiune
a face rotație expr. (pol.) a-i trimite cuiva dosarul în instanță; a întocmi actele de trimitere în judecată. substantiv femininafacerotație
rotație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rotație | rotația |
plural | rotații | rotațiile | |
genitiv-dativ | singular | rotații | rotației |
plural | rotații | rotațiilor |