reda definitie

REDÁ vb. I. tr. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație; a restitui. 2. (Fig.) A reprezenta, a exprima, a reproduce. [P.i. redáu. [< re- + da, după fr. redonner]. verb tranzitivreda

REDÁ vb. tr. 1. a da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. (fig.) a exprima ceva prin diverse mijloace artistice, a descrie; a reproduce. (după fr. redonner) verb tranzitivreda

!redá¹ (a ~) (a da din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redădeá, m.m.c.p. 1 sg. redădúsem, 1 pl. redădúserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá verb tranzitivreda

redà v. 1. a da iar; 2. a reproduce: această copie redă bine originalul; 3. a traduce: a reda o cugetare într’un mod literar. verb tranzitivredà

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá verb tranzitivreda

REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner). verb tranzitivreda

*redáŭ, a -dá v. tr. (re- și daŭ, după fr. rendre și redonner. – Se conj. ca daŭ). Daŭ înapoĭ, daŭ ĭar: odihna ĭ-a redat sănătatea. Reproduc, exprim: această copie redă exact originalu. Traduc: această ideĭe e redată exact în text. verb tranzitivredaŭ