recompensă definitie

RECOMPÉNSĂ s.f. Răsplată, gratificație. ♦ Compensație, despăgubire. [< fr. récompense]. substantiv femininrecompensă

RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense) substantiv femininrecompensă

*recompénsă f., pl. e (fr. récompense, it. ricompensa). Răsplată, dar p. un serviciŭ saŭ un merit. substantiv femininrecompensă

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse substantiv femininrecompensă

recompensă f. răsplată. substantiv femininrecompensă

RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense. substantiv femininrecompensă

RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser]. verb tranzitivrecompensa

RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser) verb tranzitivrecompensa

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză verb tranzitivrecompensa

recompensà v. a da o recompensă, a răsplăti. verb tranzitivrecompensà

RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser. verb tranzitivrecompensa

*recompenséz, a -á v. tr. (fr. récompenser, d. lat. re-compensare. V. compensez). verb tranzitivrecompensez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirecompensă

recompensă		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	recompensă	recompensa
nominativ-acuzativ	plural	recompense	recompensele
genitiv-dativ	singular	recompense	recompensei
genitiv-dativ	plural	recompense	recompenselor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z