pustiire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepustiire
- Vezi aici mai multe rimepustiire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupus
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
pustiíre s. f., g.-d. art. pustiírii; pl. pustiíri substantiv femininpustiire
PUSTIÍRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii. substantiv femininpustiire
pustiicĭúne (vechĭ) și pustiíre f. Acțiunea de a pustii. substantiv femininpustiicĭune
pustií (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiésc, imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 să pustiáscă verb tranzitivpustii
pustiì v. a face pustiu. verb tranzitivpustiì
PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. verb tranzitivpustii
pustiésc v. tr. (d. pustie saŭ pustiŭ). Fac pustiŭ, devastez, dezolez: Tătariĭ pustiaŭ Moldova, epidemiile pustiesc țările. V. refl. (Trans.). A-țĭ lua lumea´n cap (a te retrage´n pustietate). – Vechĭ și pustiñesc (d. pustiñe). verb tranzitivpustiesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipustiire
| pustiire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | pustiire | pustiirea |
| plural | pustiiri | pustiirile | |
| genitiv-dativ | singular | pustiiri | pustiirii |
| plural | pustiiri | pustiirilor | |