POPULÁT, -Ă, populați, -te, adj. Care este locuit; care are (multă) populație; poporos. – V. popula. adjectivpopulat
POPULÁ vb. I. tr. 1. A aduce, a așeza locuitori pe un teritoriu. 2. A mări numărul de animale, de plante într-o regiune. [< lat. populare, cf. it. popolare]. verb tranzitivpopula
POPULÁ vb. tr. 1. a aduce, a așeza locuitori pe un teritoriu. 2. a mări numărul de animale, de plante într-o regiune. (după fr. peupler) verb tranzitivpopula
populá (a ~) vb., ind. prez. 3 populeáză verb tranzitivpopula
populà v. 1. a umplea o țară cu locuitori: a popula sate; 2. fig. a umplea: a-și popula memoria cu sentențe frumoase. verb tranzitivpopulà
POPULÁ, populez, vb. I. Tranz. A aduce, a așeza locuitori pe un anumit teritoriu. ♦ A ocupa, a umple cu oameni. ♦ A aduce animale sau plante într-o regiune, într-un spațiu delimitat. ♦ (Despre oameni, animale sau plante) A se afla pe un anumit teritoriu, a fi răspândit într-o anumită regiune. – Din lat. populare (cu sensul fr. peupler). verb tranzitivpopula
*populéz v. tr. (lat. populare [cu înț. schimbat]). Umplu de locuitorĭ: Romul a populat Roma, Basarabia e populată de Românĭ. Pin [!] ext. Populez un lac cu peștĭ, un parc cu brazĭ. Fig. Umplu, mobilez: îmĭ populez mintea cu ideĭ folositoare. verb tranzitivpopulez
populat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | populat | populatul | populată | populata |
plural | populați | populații | populate | populatele | |
genitiv-dativ | singular | populat | populatului | populate | populatei |
plural | populați | populaților | populate | populatelor |