prună definitie

prúnă f., pl. e (lat. prûna, pl. de la prunum, prună, considerat ca singular; it. pv. vsp. cat. pruna, fr. prune. D. rom. vine rut. pruni). Vest. Fruct de prun: din prune se scoate rachiŭ saŭ țuĭcă. Est. Un fel de prune cărnoase. V. avramă, goldană, corcodușă, porumbă, motrună. substantiv femininprună

prúnă s. f., g.-d. art. prúnei; pl. prúne substantiv femininprună

prună f. rodul prunului din care se face țuica; varietăți: avrame, bardace, goldane, etc. [Lat. PRUNA]. substantiv femininprună

PRÚNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna. substantiv femininprună