AVRÁMĂ, avrame, s. f. (Reg.) Varietate de prune. – Ngr. avramilon. substantiv femininavramă
avrámă f., pl. e (ngr. avrámilon, pl. -la, d. vgr. brábylon, prună sălbatică, pin [!] etim. pop., după numele luĭ Avram. Cp. și cu rus. avrán, centauree. V. scoroambă). Est. Un fel de prună sferică galbena [!] maĭ mare de cît corcodușa și al căreĭ sîmbure se desprinde ușor de mez [!]. V. ringlotă, goldană. substantiv femininavramă
avrámă (reg.) (a-vra-) s. f., g.-d. art. avrámei; pl. avráme substantiv femininavramă
AVRÁMĂ, avrame, s. f. (Reg.) Varietate de prune. – Din ngr. avrámilo. substantiv femininavramă
avramă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | avramă | avrama |
plural | avrame | avramele | |
genitiv-dativ | singular | avrame | avramei |
plural | avrame | avramelor |