PILOTÁJ1 s.n. 1. Știința și tehnica de a conduce o (aero)navă, o locomotivă etc.; pilotare. 2. Încetinire a mersului unui tren sau al unei nave din cauza nesiguranței parcursului. [< fr. pilotage]. substantiv neutrupilotaj
PILOTÁJ2 s.n. Construcție hidrotehnică alcătuită din piloți2 bătuți în albia unui curs de apă flotabil, servind la dirijarea plutitului liber. [< fr. pilotage]. substantiv neutrupilotaj
PILOTÁJ1 s. n. 1. știința și tehnica de a pilota (I, 1); pilotare. 2. încetinire a mersului unui tren sau unei nave din cauza nesiguranței parcursului. (< fr. pilotage) substantiv neutrupilotaj
PILOTÁJ2 s. n. construcție hidrotehnică din piloți2 bătuți în albia unui curs de apă flotabil, pentru dirijarea plutitului liber. (< fr. pilotage) substantiv neutrupilotaj
*pilotáj n., pl. e (fr. pilotage, it. pilotaggio). Profesiunea de pilot. substantiv neutrupilotaj
pilotáj s. n., pl. pilotáje substantiv neutrupilotaj
PILOTÁJ, pilotaje, s. n. Acțiunea de a pilota; tehnica manevrării unei aeronave în zbor, folosind repere terestre vizibile sau numai aparatele de zbor. – Din fr. pilotage. substantiv neutrupilotaj
pilotaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pilotaj | pilotajul |
plural | pilotaje | pilotajele | |
genitiv-dativ | singular | pilotaj | pilotajului |
plural | pilotaje | pilotajelor |