ortomănós (pop.) adj. m., pl. ortomănóși; f. ortomănoásă, pl. ortomănoáse adjectivortomănos
ortomănos a. epitet dat haiducilor (în cântecele oltene): un voinic ortomănos cu un cojoc mare lățos POP. adjectivortomănos
ORTOMĂNÓS, -OÁSĂ, ortomănoși, -oase, adj. (Pop.) Ortoman (2). – Ortoman + suf. -os. adjectivortomănos
ortomănos | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ortomănos | ortomănosul | ortomănoasă | ortomănoasa |
plural | ortomănoși | ortomănoșii | ortomănoase | ortomănoasele | |
genitiv-dativ | singular | ortomănos | ortomănosului | ortomănoase | ortomănoasei |
plural | ortomănoși | ortomănoșilor | ortomănoase | ortomănoaselor |