Alege sensul dorit: nit -substantiv masculin nit -substantiv neutru

nit definitie

NIT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, reprezentând luminanța uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcția normală o intensitate luminoasă de o candelă. [Pl. niți. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor]. substantiv masculinnit

NIT² s. m. unitate de măsură pentru luminanță, egală cu luminanța uniformă a unei surse cu aria de 1 m², care emite o intensitate luminoasă de o candelă. (< fr., engl., nit) substantiv masculinnit

nit, nituri s. n. om prost. substantiv masculinnit

nit s. n., pl. níturi substantiv masculinnit

NIT², niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a strălucirii. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit. substantiv masculinnit

NIT¹ s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet) substantiv neutrunit

nit n., pl. urĭ (germ. niel). Cuĭ scurt și gros care unește doŭă bucățĭ de metal (ghint). substantiv neutrunit

nit n. cuiu cu vârful turtit cu care se leagă cercurile de fier. [Nemț. NIETE]. substantiv neutrunit

nit (nituri), s. n. – Cui bont. Germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s. f. (nituire); nituitor, s. m. (muncitor care nituiește). substantiv neutrunit

NIT¹, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet. substantiv neutrunit

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinit

nit substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nit	nitul
nominativ-acuzativ	plural	nituri	niturile
genitiv-dativ	singular	nit	nitului
genitiv-dativ	plural	nituri	niturilor

nit substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nit	nitul
nominativ-acuzativ	plural	nituri	niturile
genitiv-dativ	singular	nit	nitului
genitiv-dativ	plural	nituri	niturilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z