nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă verb tranzitivneferici
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv). verb tranzitivneferici
| neferici verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)neferici | nefericire | nefericit | nefericind | singular | plural | ||
| nefericind | nefericiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | nefericesc | (să)nefericesc | nefericeam | nefericii | nefericisem | |
| a II-a (tu) | nefericești | (să)nefericești | nefericeai | nefericiși | nefericiseși | ||
| a III-a (el, ea) | nefericește | (să)nefericeai | nefericea | neferici | nefericise | ||
| plural | I (noi) | nefericim | (să)nefericim | nefericeam | nefericirăm | nefericiserăm | |
| a II-a (voi) | nefericiți | (să)nefericiți | nefericeați | nefericirăți | nefericiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | nefericesc | (să)nefericească | nefericeau | nefericiră | nefericiseră | ||