mosor definitie

mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur ‹ arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur. substantiv neutrumosor

mosór n., pl. oare (turc. [d. ar.] masura și mosur, pop. masra, sîrb. mosur, ngr. masúri). Bobină, macara, cilindru scurt de lemn orĭ de alt-ceva pe care se înfășoară ață. substantiv neutrumosor

mosór s. n., pl. mosoáre substantiv neutrumosor

mosor n. mic cilindru de lemn pentru depănat: fuse și mosoare. [Turc. MOSUR]. substantiv neutrumosor

MOSÓR, mosoare, s. n. Piesă cilindrică de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele în formă de discuri, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sârmă etc.; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. – Din tc. masura, sb. mosur. substantiv neutrumosor